Istoria tumultuoasă a Operei din Sydney

Construcția Operei din Sydney a început pe 2 martie 1959. Dar când echipa BBC Tonight a vizitat șantierul în 1965, proiectul era afectat de probleme tehnice, costuri exorbitante, opinii publice fluctuante și conflicte politice.

În acel an, reporterul BBC Trevor Philpott privea peste Portul Sydney, încercând să găsească o metaforă potrivită pentru structura îndrăzneață a acoperișului conceput de arhitectul Jørn Utzon. „Era un ansamblu de scoici impunătoare. Era un stol de pescăruși cu aripi din beton. Era o mulțime de bărci cu pânze din beton.” Apoi a adăugat: „Și a fost un coșmar de construit.”

Saga zbuciumată a Operei din Sydney a început pe 2 martie 1959, acum 66 de ani. Șase ani mai târziu, când reporterul Philpott a vizitat șantierul, proiectul era deja în întârziere cu ani buni, afectat de costuri în creștere, modificări de design și tensiuni politice. Să spunem că avea un „naștere dificilă” ar fi fost un eufemism.

Un vis ambițios

Ideea construirii unei opere în Sydney a fost propusă la sfârșitul anilor 1940 de renumitul dirijor englez Sir Eugene Goossens. La acea vreme, el era o celebritate în lumea muzicii clasice, cu o carieră de succes în Marea Britanie și SUA. După Al Doilea Război Mondial, a fost adus la Sydney pentru a conduce Conservatorul de Muzică din New South Wales, având un salariu mai mare decât cel al prim-ministrului Australiei.

Visul său era să creeze un loc de spectacole de talie mondială, iar el a identificat ca loc ideal un depou de tramvaie situat în Bennelong Point. Acest loc, cunoscut de poporul aborigen Gadigal sub numele de Tubowgule, fusese un loc de ceremonii de mii de ani. Pe parcursul anilor 1950, Goossens a făcut lobby intens pentru ca proiectul să devină realitate.

Goossens l-a convins pe premierul statului New South Wales, Joseph Cahill, că o operă ar schimba percepția lumii despre Australia. Astfel, în 1956, a fost lansat un concurs internațional de arhitectură, cu o singură cerință: „să nu fi fost construit niciodată ceva atât de remarcabil.”

Alegerea unui outsider

Goossens nu avea să vadă realizarea visului său. În 1956, după ce fusese înnobilat în Marea Britanie, a fost arestat la întoarcerea în Australia pentru posesie de materiale pornografice și alte obiecte compromițătoare. Scandalul i-a distrus cariera, iar el a părăsit Australia definitiv.

Concursul a continuat, iar din cele 233 de propuneri, câștigător a fost desemnat un arhitect danez puțin cunoscut, Jørn Utzon. Alegerea sa a fost surprinzătoare, deoarece propunerea sa consta doar în schițe preliminare. Cu toate acestea, designul său îndrăzneț a captivat juriul.

Problemele încep

Premierul Cahill a grăbit începerea construcției, deși Utzon nu finalizase planurile și existau probleme structurale nerezolvate. Pentru a finanța proiectul, în 1957 s-a organizat o loterie de stat. Costul estimat inițial al Operei din Sydney era de 3,5 milioane de lire sterline (aproximativ 7 milioane de dolari australieni), iar deschiderea era programată pentru 26 ianuarie 1963. Ambele estimări s-au dovedit a fi extrem de optimiste.

Construcția a fost împărțită în trei faze: construirea podiumului, ridicarea acoperișului și amenajarea interioară. Încă din prima etapă au apărut probleme majore: terenul nu era suficient de mare sau de solid pentru a susține clădirea. A fost necesară extinderea și consolidarea terenului, ceea ce a întârziat proiectul și a crescut costurile.

O clădire imposibil de construit

Cea mai mare provocare tehnică a fost acoperișul curbat, asemănător velelor unui vas. Inițial, trebuia realizat din oțel acoperit cu beton, dar acest lucru ar fi creat probleme acustice. Mai mult, fiecare arc de susținere trebuia turnat într-o matriță unică, ceea ce era prea costisitor.

Soluția i-a venit lui Utzon în timp ce curăța o portocală. A realizat că toate segmentele acoperișului puteau fi derivate dintr-o singură sferă, permițând turnarea prefabricată a componentelor. Această descoperire a simplificat procesul și a redus risipa de materiale.

O criză politică

Costurile și întârzierile au generat tensiuni politice și nemulțumire publică. În 1966, noul guvern al statului New South Wales, condus de premierul Robert Askin, a preluat controlul proiectului. Ministrul lucrărilor publice, Davis Hughes, a intrat în conflict cu Utzon, refuzând să-i aprobe plățile. Incapabil să-și plătească echipa, arhitectul danez a demisionat și a părăsit Australia, fără să mai vadă vreodată clădirea finalizată.

Plecarea sa a stârnit proteste, dar guvernul a numit o nouă echipă de arhitecți australieni pentru a finaliza interiorul. Aceștia au modificat semnificativ planurile originale, eliminând o parte dintre ideile lui Utzon.

O capodoperă finalizată cu sacrificii

Opera din Sydney a fost finalizată în 1973, cu zece ani întârziere și un cost de 102 milioane de dolari australieni – de 14 ori mai mult decât estimarea inițială. Regina Elisabeta a II-a a inaugurat oficial clădirea pe 20 octombrie 1973, recunoscând atât frumusețea sa, cât și dificultățile construcției.

Utzon a refuzat să participe la inaugurare, fiind nemulțumit de modificările aduse designului său. Totuși, în 1999, el a acceptat să colaboreze la renovarea interioară a Operei. În 2004, una dintre săli a fost redenumită în onoarea sa.

Moștenirea Operei din Sydney

În prezent, Opera din Sydney este una dintre cele mai recunoscute clădiri din lume, simbolizând creativitatea și perseverența. A găzduit artiști celebri precum Bob Dylan, Ella Fitzgerald și Björk, dar și evenimente istorice, precum discursul lui Nelson Mandela din 1990.

În 2007, Opera din Sydney a fost desemnată sit al Patrimoniului Mondial UNESCO, fiind considerată „una dintre capodoperele incontestabile ale creativității umane”.

Sursa & foto: bbc