De ce turiștii sunt îndemnați să-și curețe pantofii înainte de a vizita „cel mai clar lac din lume”

O simplă picătură de apă care conține lindavia ar putea schimba pentru totdeauna ecologia lacului, așa că vizitatorii sunt sfătuiți să nu atingă apa – fie că este vorba de înot sau de scufundarea unei camere GoPro pentru fotografii subacvatice. Acest lucru este necesar și din respect pentru locul sacru, unde tribul Ngāti Apa obișnuia să desfășoare ritualuri străvechi de curățare a oaselor celor decedați.

Conservaționiștii speră că, în ciuda amenințării tot mai mari din partea drumeților, izolarea lacului îl va ajuta să rămână protejat. Accesul se face printr-o potecă abruptă de-a lungul unei chei, de obicei ca parte a unui circuit de două sau șapte zile ori pe traseul de lungă distanță Te Araroa, care traversează întreaga Nouă Zeelandă.

În Parcul Național Nelson Lakes din Noua Zeelandă, la aproximativ 1.200 de metri altitudine și la două zile de mers pe jos de cea mai apropiată așezare, se află Rotomairewhenua, cunoscut și sub numele de Blue Lake.

Un loc sacru cu o claritate unică

Lacul este sacru pentru tribul Ngāti Apa, care i-a dat numele de Rotomairewhenua, ce înseamnă „lacul pământurilor liniștite”. A fost mereu apreciat pentru puritatea sa, însă în 2013, cercetătorii au publicat un studiu care arăta că acest lac are o vizibilitate între 70 și 80 de metri, similară cu cea a apei pure, fiind astfel „cea mai clară apă dulce raportată vreodată”.

De atunci, popularitatea lacului a crescut, ceea ce a dus la îngrijorări legate de posibila contaminare cu specii invazive, cum ar fi lindavia – o algă microscopică supranumită „zăpada lacului” sau „mâzga lacului”, care formează o peliculă vâscoasă sub suprafața apei. Aceasta poate înfunda echipamentele de pescuit, filtrele bărcilor sau sistemele hidroenergetice.

Turiștii sunt sfătuiți să-și curețe pantofii și echipamentul după ce vizitează alte lacuri din aval unde este prezentă lindavia. În perioadele aglomerate, un administrator locuiește în cabana de lângă lac pentru a informa drumeții despre riscurile pentru biodiversitate și semnificația culturală a locului.

Pericolul invaziei cu lindavia

Lindavia este o specie invazivă în Noua Zeelandă, probabil adusă din America de Nord prin echipamentele de pescuit. Aceasta s-a răspândit rapid de la primele observații în anii 2000. Cercetările arată că lacurile cel mai afectate sunt cele accesibile oamenilor, ceea ce confirmă că turiștii sunt principalii vectori de răspândire.

Un singur fragment microscopic de lindavia poate altera definitiv echilibrul ecologic al unui lac, deoarece se răspândește prin picături de apă. Deși nu este toxică pentru oameni, excrețiile sale vâscoase creează un strat care poate afecta vizibilitatea excepțională a lacului.

Pentru tribul Ngāti Apa, contaminarea lacului ar fi devastatoare, deoarece acesta are o importanță spirituală deosebită. Deși nu mai practică ritualurile străvechi, lacul rămâne un simbol al identității lor culturale. Ei consideră esențială protejarea lui pentru generațiile viitoare.

Eforturile de conservare

După publicarea studiului despre claritatea apei în 2013, numărul vizitatorilor s-a dublat, potrivit Departamentului de Conservare al Noii Zeelande. Creșterea popularității lacului a fost amplificată de rețelele sociale, în special în sezonul estival (decembrie-martie).

Pentru a preveni contaminarea, autoritățile au instalat stații de curățare a echipamentului pe traseul către lac, alături de panouri educaționale care îi îndeamnă pe drumeți să curețe temeinic încălțămintea și obiectele personale. De asemenea, vizitatorii sunt rugați să nu atingă apa, să nu înoate și să nu folosească prosoape ude sau camere subacvatice.

Pe lângă măsurile de protecție a mediului, există și o dimensiune spirituală: apa lacului este considerată „tapu” (sacră), iar orice contact fizic cu ea este văzut ca o încălcare a acestei sacralități.

Echilibrul dintre turism și protecție

Autoritățile nu doresc să limiteze accesul vizitatorilor, dar subliniază necesitatea unui comportament responsabil. În prezent, un administrator – fie un reprezentant al Departamentului de Conservare, fie un membru al tribului Ngāti Apa – supraveghează lacul și discută cu drumeții despre impactul uman asupra ecosistemului.

Deși există semne că vizitatorii încep să respecte mai bine regulile, sondajele arată că mulți nu conștientizează pe deplin riscurile ecologice. Mulți drumeți citesc panourile informative, dar nu iau măsuri concrete pentru a preveni răspândirea speciei invazive.

Melissa Griffin, ranger pentru biodiversitate, subliniază că turismul în zonele izolate vine cu costuri logistice ridicate. De exemplu, creșterea numărului de vizitatori necesită mai multe transporturi aeriene pentru curățarea toaletelor ecologice din parcul național, ceea ce implică emisii suplimentare de carbon.

Oportunitate și responsabilitate

În final, protejarea Rotomairewhenua este un act de echilibru între promovarea turismului și conservarea unui ecosistem unic. Creșterea numărului de turiști aduce atât beneficii economice, cât și responsabilități sporite.

„Este crucial ca toți vizitatorii să înțeleagă semnificația acestui loc și să ia măsuri pentru a minimiza impactul lor”, afirmă Jen Skilton, ecologist și consilier pentru Ngāti Apa ki te Rā Tō Trust. „Prin respectarea regulilor și ghidurilor, putem proteja caracteristicile ecologice unice ale lacului și îi putem păstra importanța culturală pentru viitor.”

Sursa & foto: cnn