Expresia care definește educația de bază a copilului
Originea expresiei 
Expresia „cei șapte ani de acasă” este des folosită atunci când ne referim la educația primară, bazată pe bunele maniere, respectul și comportamentul civilizat al unei persoane. În limbaj comun, spunem că cineva nu are cei șapte ani de acasă atunci când dă dovadă de lipsă de respect, grosolănie sau comportament nepotrivit 
.
Pe de altă parte, a avea cei șapte ani de acasă înseamnă a manifesta bun-simț, politețe și conduită adecvată în societate 
.
Această expresie are și o componentă moralizatoare, sugerând că familia are un rol esențial în formarea comportamentului, iar nu doar școala sau societatea în general 
.
Ce spune știința despre primii șapte ani de viață 
Perioada critică pentru dezvoltarea copilului 
Psihologia modernă susține că primii șapte ani de viață sunt esențiali pentru formarea caracterului viitorului adult. Copiii absorb cantități uriașe de informații în această etapă și își însușesc modele de comportament, atitudini, limbaj și valori sociale 
.
Învățarea în această perioadă se face preponderent prin imitație, nu doar prin explicații verbale. Copilul copiază comportamentul părinților și al adulților din jurul său 
.
Rolul rutinei și al mediului familial 
Pe lângă formulele de politețe („te rog”, „mulțumesc”, „scuză-mă”), copilul asimilează și:
- Normele morale
- Reguli de comportament
- Igiena personală
- Respectul față de ceilalți
Astfel, cei șapte ani de acasă includ întregul bagaj educațional emoțional, cognitiv și social acumulat în această perioadă crucială.
Impactul educatorilor în formarea celor șapte ani de acasă 
Grădinița și mediul extern 
În prezent, educația copilului nu se mai desfășoară exclusiv acasă. Grădinița, educatoarele și îngrijitoarele devin o a doua autoritate pentru copil încă de la vârste fragede.
Copiii își formează comportamente și în afara familiei, însă tot prin imitarea adulților din jurul lor 
.
Ce învață copilul în cei șapte ani de acasă 
Formarea atașamentului securizant 
Atașamentul securizant se formează în primii doi ani de viață, prin:
- Iubire necondiționată
- Siguranță emoțională
- Protecție constantă
Un copil care se simte iubit și respectat va dezvolta o încredere sănătoasă în sine și în ceilalți.
Înțelegerea emoțiilor 
Copilul trebuie:
- Ajutat să recunoască emoțiile
- Sprijinit să își exprime emoțiile fără agresivitate
- Calmat de un adult echilibrat emoțional
Stima de sine și încrederea în propriile forțe 
Prin:
- Încurajare constantă
- Validarea eforturilor, nu doar a rezultatelor
- Acceptarea greșelilor ca parte a învățării
Autonomie și responsabilitate 
Copilul trebuie să învețe:
- Să se îmbrace singur
- Să-și strângă jucăriile
- Să participe la activități casnice
Empatia și conștiința morală 
Empatia se formează prin exemplul părinților:
- Înțelegerea emoțiilor celorlalți
- Asumarea greșelilor și exprimarea regretului sincer „îmi pare rău”
Respectul față de ceilalți 
Comportamente esențiale:
- Spune „te rog”, „mulțumesc”, „scuză-mă”
- Nu întrerupe
- Nu lovește sau jignește
Comunicarea sănătoasă
Copilul trebuie:
- Să își exprime dorințele fără țipete sau manipulare
- Să învețe să asculte activ
- Să observe comportamentul respectuos al adulților și să-l imite
Cei șapte ani de acasă reprezintă fundația dezvoltării emoționale, sociale și morale a copilului. Familia și adulții din jur joacă un rol esențial, nu doar prin ce spun, ci mai ales prin ce fac zilnic în fața copiilor 
.
Sursa: libertatea • Foto: unsplash
