„Beetlejuice Beetlejuice”: Fantoma lui Michael Keaton nu mai are același farmec

Noul film „Beetlejuice Beetlejuice” nu reușește să atingă același nivel de originalitate și nebunie ca predecesorul său din 1988. Michael Keaton, care a cucerit inimile publicului cu personajul său diavolesc și excentric, revine, însă noua producție nu are aceeași magie neînfrânată ca originalul. Filmul este plin de momente amuzante și emoționante, dar nu reușește să recreeze farmecul primului film.

O întoarcere în lumea ciudată a lui Tim Burton

Cu toate că nu este la fel de puternic ca predecesorul, filmul arată că Tim Burton își menține abilitatea de a crea spectacole vizuale captivante. Filmul face legături interesante cu primul, cum ar fi piesa „Day-O” a lui Harry Belafonte, care a devenit iconică în primul film, și piesa „MacArthur Park”, care preia un rol similar aici. De asemenea, personajul Lydiei Deetz, interpretat de Winona Ryder, trece ștafeta către fiica sa, Astrid, interpretată de Jenna Ortega, oferind o continuitate între cele două filme.

Relația tensionată dintre mamă și fiică

Acțiunea filmului se concentrează în jurul relației tensionate dintre Lydia și fiica ei, Astrid. Lydia, acum o clarvăzătoare celebră la TV, este încă bântuită de viziuni ale lui Beetlejuice, dar nu reușește să își găsească liniștea din cauza fantomei soțului ei decedat. Astrid, o adolescentă rebelă și ecologistă, nu este impresionată de abilitățile paranormale ale mamei sale și suferă, de asemenea, din cauza absenței tatălui său.

Un alt eveniment tragic le aduce împreună în casa veche a familiei Deetz din Winter River, Connecticut, unde modelul miniatural al orașului, care a jucat un rol important în primul film, încă se află în pod. Beetlejuice este invocat din nou când Lydia cere ajutorul acestuia după ce Astrid ajunge accidental în Lumea de Apoi.

Aventurile lui Beetlejuice în Lumea de Apoi

Beetlejuice are propriile sale probleme în Lumea de Apoi, unde are un job de birou și este vânat de fosta sa soție, Delores, interpretată de Monica Bellucci, o lideră a unui cult al morților care încearcă să se răzbune. Deși Beetlejuice nu pare la fel de periculos ca în trecut, Michael Keaton continuă să aducă o bucurie bizară prin gaguri fizice și replici acide.

Subploturi și personaje noi

Personajele secundare aduc un plus de umor, însă uneori complică inutil povestea. Justin Theroux joacă rolul iubitului nătâng al Lydiei, Rory, iar Willem Dafoe se distrează în pielea personajului Wolf Jackson, un fost star de acțiune devenit polițist în Lumea de Apoi. Totuși, filmul devine prea complicat în comparație cu primul, care avea o poveste mai simplă și mai directă.

Deși personajele originale, interpretate de Geena Davis și Alec Baldwin, nu reapar, ele sunt menționate, iar Tim Burtonreușește să integreze creativ personajul Charles, tatăl Lydiei, jucat în trecut de Jeffrey Jones.

Spectacolul vizual și influențele horror

Burton extinde lumea plină de nebunie a Lumii de Apoi, adăugând elemente vizuale fascinante, inclusiv un „tren al sufletelor” și o secțiune alb-negru influențată de horror-ul italian, în care Burton își arată influențele de la regizorul Mario Bava.

Relația mamă-fiică, cheia succesului

Performanțele lui Ryder și Ortega sunt esențiale pentru menținerea filmului pe linia de plutire. Astrid trebuie să găsească un punct comun cu mama sa, iar Delia, interpretată de Catherine O’Hara, îi amintește Lydiei să redescopere „mica fată goth enervantă” care a fost odată.

Deși „Beetlejuice Beetlejuice” nu reușește să egaleze succesul primului film, este totuși o aventură vizuală captivantă, cu momente de divertisment autentic. Dacă acest sequel va reuși să atragă noi fani tineri ai genului horror, la fel cum a făcut și originalul din 1988, atunci poate fi considerat un succes.

Sursa & Foto: USA Today