Pe măsură ce mulți americani pornesc la drum în acest weekend, marcând începutul neoficial al verii, redescoperim una dintre cele mai îndrăgite povești despre o călătorie rutieră – o minune inginerească de 182 km care se întinde în ocean și care a schimbat definitiv statul Florida.
Pescărușii țipau deasupra mea în timp ce alunecam peste kilometri întregi de ape sclipitoare, undeva între Oceanul Atlantic și Golful Mexic. Cerul se contopea cu marea turcoaz, care devenea din ce în ce mai clară pe măsură ce se adâncea în canalele dintre insulele de coral și calcar. Era un tablou albastru nesfârșit, cât puteam cuprinde cu privirea.
Mi-am ajustat ochelarii de soare și, din colțul ochiului, am zărit o mișcare rapidă. Un delfin cu bot gros! Nu era singur. În scurt timp, un întreg grup a început un balet acvatic, sărind grațios înainte de a se scufunda în valuri. Bărci de pescuit se legănau leneș în jurul meu și, pentru o clipă, m-a tentat să arunc o undiță – dar era greu de făcut asta conducând cu 80 km/h pe autostradă.
Drumul din Miami până în insula Key West, Florida, nu a fost întotdeauna o plimbare relaxată, așa cum este astăzi.
La începutul secolului XX, singura modalitate de a ajunge la punctul cel mai sudic al SUA continentale era o călătorie de o zi cu barca – dependentă de vreme și de maree. Însă, datorită unei realizări inginerești uimitoare – Autostrada Overseas – care se întinde pe 182 km de la capătul sudic al continentului, traversând 44 de insule tropicale prin 42 de poduri, aveam acum senzația că plutesc peste un colier de mangrove și recifuri în drumul spre locul unde America de Nord întâlnește Caraibele.
Autostrada Overseas a fost inițial calea ferată Over-Sea, concepută de vizionarul Henry Morrison Flagler, cunoscut drept „Părintele Floridei moderne”.
În 1870, Flagler a cofondat compania Standard Oil alături de John D. Rockefeller, devenind una dintre cele mai mari și mai influente corporații ale secolului XX. După o vizită în Florida, Flagler a intuit potențialul turistic al „Statului Soarelui” și a investit mare parte din avere în zonă, construind stațiuni luxoase care au transformat unul dintre cele mai sărace state din SUA într-un paradis de iarnă pentru călătorii bogați din nord-est. Însă nu exista nicio cale ușoară pentru ca oaspeții să ajungă la aceste stațiuni luxoase, dar izolate.
Astfel, în 1885, Flagler a conectat o serie de căi ferate disparate de-a lungul Coastei Atlantice a Floridei.
Traseul pornea din Jacksonville, în nordul statului, și ajungea până la Miami. Inițial, Miami trebuia să fie capătul de linie, dar odată cu începerea construcției Canalului Panama în 1904, Flagler a văzut un potențial imens în Key West – cel mai apropiat punct al SUA de canal și cel mai adânc port din sud-est. Deși deja prosper datorită industriei de trabucuri, bureți și pescuit, Key West era greu accesibil și costisitor pentru transportul mărfurilor spre nord.
Prin urmare, Flagler a decis să extindă linia ferată cu 250 km spre sud, până în Key West, în mare parte peste ocean. Mulți au considerat această „Extensie Key West” imposibilă, numind-o „Nebunia lui Flagler”. Între 1905 și 1912, trei uragane au lovit șantierul, ucigând peste 100 de muncitori. Flagler nu s-a dat bătut. Construcția a durat șapte ani, a costat 50 de milioane de dolari (echivalentul a 1,56 miliarde azi) și a implicat 4.000 de muncitori – afro-americani, bahamieni și europeni – care au lucrat în condiții grele, printre aligatori, scorpioni și șerpi.
La inaugurarea liniei, în 1912, trenul a fost numit „a opta minune a lumii”.
La bordul primei curse se afla chiar Flagler, atunci în vârstă de 82 de ani, în vagonul său de lux (aflat azi în muzeul Flagler din Palm Beach). Coborând din tren, el ar fi spus unui prieten: „Acum pot muri fericit. Visul meu s-a împlinit.”
Calea ferată a funcționat până în 1935, când cel mai devastator uragan din acel secol a distrus kilometri întregi de șine.
În loc să reconstruiască linia, guvernul SUA a decis să transforme podurile rezistente ale lui Flagler într-o autostradă. În 1938 a fost inaugurată una dintre cele mai lungi șosele deasupra apei din lume. Șinele au fost acoperite cu asfalt, și Autostrada Overseas a transformat definitiv arhipelagul Florida Keys într-o destinație turistică înfloritoare.
Chiar și astăzi, 20 dintre podurile originale construite pentru cale ferată transportă șoferii din Miami până în Key West.
Drumul se poate parcurge în mai puțin de patru ore, dar opririle spontane sunt o parte importantă a experienței. Un prim popas interesant se poate face la Key Largo, aflat la 111 km sud de Miami. Supranumit „capitala mondială a scufundărilor”, Key Largo atrage iubitorii de viață marină prin parcul John Pennekamp Coral Reef și sanctuarul marin al Florida Keys – singura barieră de corali vie din America de Nord.
Punctul de atracție îl constituie statuia „Christ of the Deep” – o sculptură de bronz de 2,7 metri a lui Iisus, amplasată sub apă încă din 1965.
După o baie, călătoria continuă spre Islamorada, la jumătatea drumului între Miami și Key West. Aici se află centrul de istorie și descoperiri al Keys, care include un documentar de 35 de minute despre construcția căii ferate și artefacte originale precum tacâmuri de vagon restaurant și meniuri vechi (unde un steak costa 1,60 dolari).
Între 1908 și 1912, aproximativ 400 de muncitori au locuit pe insulița Pigeon Key, la sud de Islamorada, unde au construit faimosul Seven Mile Bridge.
Inginerul William J. Krome a avut sarcina dificilă de a traversa aproape 11 km de ape deschise. Sute de piloni au fost înfipți în fundul mării pentru a susține podul, iar scafandrii au ajutat la construirea fundațiilor subacvatice.
O parte din vechiul pod a fost redeschisă în 2022, după renovări de 44 milioane de dolari. Segmentul de 3,5 km este închis traficului auto, dar perfect pentru plimbări, ciclism sau observarea vieții marine – broaște țestoase, rechini infirmieri etc.
Astăzi, pe Pigeon Key trăiesc doar patru rezidenți permanenți.
Insula de 2 hectare este monument istoric național și funcționează cu energie solară. Muzeul local oferă tururi ghidate prin clădirile în care locuiau muncitorii.
Cei care parcurg toată autostrada Overseas știu că au ajuns la final când zăresc indicatorul „Mile Marker 1” din Key West. Acest punct este cel mai sudic din SUA continentală – mai aproape de Cuba (145 km) decât de Miami (212 km). Cei mai mulți vizitatori merg direct pe Duval Street sau la Casa Hemingway, dar merită și o vizită la Muzeul Sails to Rails.
Aici se poate explora istoria de 500 de ani a Key West, de la pirați la turismul de azi.
Expoziția „A opta minune a lumii moderne” evidențiază cum a fost construită calea ferată și cât de mult a influențat Florida Keys.
„Dacă ar fi să aleg cel mai important eveniment din istoria Florida Keys, fără îndoială ar fi finalizarea căii ferate Oversea”, spune istoricul Dr. Cori Convertito. „Viziunea și determinarea lui Flagler au legat insulele de continent și au deschis calea spre economia și turismul de azi.”
Sursa & foto: bbc
